Priveste

Priveste.....uite te si priveste cum se destrama tot. Uita te si constientizeaza ca nu poti face nimic. Ceea ce ai fi putut face nu ai facut, iar acum e prea tarziu. Mai uite te....priveste si contempleaza. Ti se impanzesc ochii si totusi degeaba. Esti inutil. E ca si cum te ar tine cineva de picoare...cu cat incerci sa te dezlegi mai mult, cu atat mai puternica devine stransoarea.
Mai uita te...cu cat privesti mai mult primesti raspunsul la cat mai multe intrebari. O sa ti dai seama cat de mult ai gresit, cum te a orbit orgoliul si mandria si cum ai preferat sa calci peste tot ce ai avut si sa fugi undeva, unde nici tu nu stii unde te va duce. Ai crezut ca o sa gasesti altceva, ceva mai bun dar acuma nici tu nu mai stii ce o sa gasesti. O sa regreti, defapt deja regereti cand vezi cum se destrama ceva ce candva reprezenta totul pentru tine...clipa cu clipa, secunda cu sencunda mai cade cate o "piesa" din puzzle pana nu o sa mai ramana nimic.
Atunci va trebui sa o iei de la capat, in alta parte, cu altcineva, altcumva. Ai sa te uiti in jur si ai sa privesti pierdut. O sa respiri confuzie pentru ca o sa ti se para imposibil sa treci peste. O sa simti nodul ala in gat zi de zi, apasarea aia din interiorul tau, tristetea incomparabila si continua care te macina...lucruri care or sa te urmareasca multa vreme de acuma, ca crucea pe care o ducem fiecare. Trebuie sa o ducem pana la capat.
Acuma e cazul sa treci peste, sa inchizi ochii, sa stergi totul si sa ti croiesti un nou drum printre o lume poate chiar mai trista....Inghiteti amaraciunea, stergeti lacrimile si priveste inainte...maine va fi mai rau:).