duminică, 13 septembrie 2009

Fara titlu sau destinatar..

Nu o sa stii niciodata cat de mult am putut sa te urasc ptr ca nu o s-o afli niciodata din gura mea. Dar o sa o simti. Iar eu iti promit asta. O sa simti zi de zi dispretul meu iar ura pe care o simt ptr tine va creste zi de zi pana va da pe afara. Atunci o sa scap de tine, pana atunci o sa caut solutii. Fii sigura ca o sa le gasesc. O s-o aleg p cea mai buna care te va face sa suferi cat mai mult. Tot ce imi vi cere va fi ceva interzis pentru mine. O sa te mint..da..o sa te mint cum nu te a mintit nimeni. Adica cu zambetul pe buze. Nu ai decat sa ma bati. O sa fiu fericita cand o sa iti citesc pe fata neputinta.Tot ce a fost frumos se va schimba. Stiu oricum ca nu iti pare rau, nici nu trebuie sa te prefaci oricum nu as avea nevoie de asa ceva. Toata persona ta este demna de dispret si tot ce stiu este ca nu o sa ajung ca tine. Oricum dispretul e prea mult pentru tine..oricum tot indiferenta omoara prostu'.O sa ma bucur cand o sa te privesc cu lacrimi in ochi..atunci dupa mult timp cand tu ai crezut ca totul era bine ai sa ma intrebi "cine esti?ce ai devenit?". Eu o sa iti raspund razand " Am devenit ce m-ai facut tu sa fiu..adica un inger". Cu toate astea..pacat ca nu am aripi sa zbor:)))..
Iar tu..da tu ala de acolo..sa nu crezi ca o sa scapi. Iti vine si tie randu':)).
Si totusi..stiti de ce?pentru ca nu meritati.
Pana atunci adio si sa va mearga cat mai bine.

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Un mare nimic..

Nu merita. Pur si simplu nu merita. M-am saturat sa fiu un balon care se dezumfla. Si asta doar ptr ca nu merita. Totul trece, trece atat de repede incat atunci cand privim inapoi e ca si cum am privi in antichitateAtunci de ce mai privesc?Poate privesc doar ca sa vad un gol mare si negru care se indreapta spre mine:dezamagiri, pierderi, chestii peste care nu am trecut si nu o sa trec, chestii pe care le stiu foarte bine sau nu.. sau poate e doar imaginatia mea.Prezentul este aici, aproape, si totusi atat de parte. Viitorul este ca un mic fulg...fuge de tine..tu alergi si cand crezi ca l-ai prins iti scapa..ca nisipul printre degete...si da atunci realizeazi..atunci realizeazi ca esti o marioneta, o marioneta a unui univers inca necunoscut.Dar nu o sa putem niciodata sa il intelegem sau sa il depasim ptr ca ne e frica de necunoscut. La cati oameni din lumea asta nu le este frica de moarte?cati oameni isi asteapta cu zambetul pe buze momentul in care vor inchide ochii si se vor alatura eternitatii?Eu,personal, vreau sa traiesc viata asta ptr simplul fapt ca este interesanta(dintr un anumit punct de vedere). Si o sa traiesc fiecare viata care imi va fi data. Si nu nu imi e frica de moarte ci mai mult de durerea in sine.Cati or sa le pese daca eu o sa mor?Cati or sa planga sau doar cati or sa vin la inmormantarea mea?Ma intreb la cate inmormantari o sa ma duc eu si dupa cati o sa plang...Si aici intervine ideea "cat dai, atat primesti"..
Oricum tot nu merita. Si nu am nevoie de aprobarea nimanui.

marți, 1 septembrie 2009

Anunt!"Ceva nu este in regula cu mine.."

Stiu ca nu am mai postat de muult timp dar mai stiu ca ptr toate exista un nou inceput(si ala apare cand vrei tu desigur:)) )
Astazi vream sa vorbesc despre realatii..ah dragoste(doamne ce patetic suna sau poate doar exagerez eu..). NU o sa tin teoria dragostei(in care nu cred) si nici altceva vream doar sa vorbesc despre ceva care are cumva legatura cu mine.
Vi s-a intamplat vreodata sa gasiti pe cineva care sa va traga atentia ca e ceva in neregula cu el?Si presupun ca nu l-ati crezut..Tipic.Si uite de ce nu cred eu in dragsote(unul din multiplele motive):te face prost. Sau nu chiar exagerez eu dar te face naiv sa spunem. Cu o naivitate uluitoare o sa crezi ca ii vei zgudui lumea celuilalt prin trecerea ta obligatorie sau nu, ca viata lui va fi altfel de cand ai aparut tu si ca brusc din intuneric se face lumina(adica ii luminezi viata mai pe scurt).Ce trist as zice. Ce trist cand o sa vezi ca nu e asa. Dar stii care e ironia sortii?asta revenind de unde am plecat. Ca avertizarea acea sa fie reala si chiar sa se intample. De aicea pornesc doua idei..De ce ne legam de un lucru daca stim ca o sa ne ardem?(aici va las sa raspundeti singur..mie oricum mi se pare retorica)si de ce acele persoane tin sa va avertizeze?Va zic eu. Ca sunt egoisti ca in acest mod ei cred ca or sa scape de angajamente.Adica ei si-au facut datoria problema ta ce faci. Cu un cinism nu chiar exagerat multi ar spune ca din onestitate.Fals.Ptr ca acele persoane nu doresc sa se schimbe si nu te lasa sa ai nici macar intentia sa o faci. Partea proasta e ca o ai.Credeai ca o sa ii schimbi. credeai ca daca o sa ii iubesti cu tot sufletul o sa se schimba.Drumul pe care tu il urmezi si pe care ai esuat or sa esueze si altii. Totusi nici daca urmezi cai nebatatorite nu exista nicio siguranta ptr ca defapt riscul nu are asa cva. Atunci cand te astepti mai putin te vei lovi de un zid.(si apropo zidurile nu se schimba:)) ). Daca aveti noroc poate veti gasi un zid care va iubeste dar asta nu reprezinta fericirea(si nici o mamaliga de altfel).
Dar eu ma intreb..incercand sa dobori ziduri nu ai devenit tu unul?Si sa zicem ca ai resusit sa dobori unele ziduri(care defapt e o mamaliga sau nu chiar.. cum am mai zis dragostea produce "miracole")totusi nu le-ai doborat pe cele care vroiai tu. Si problema este ca alea contau si atat.
Eu personal mi-am pus intrebarea asta si ii stiu si raspunsul.
Tu ti-ai pus o?:)