sâmbătă, 12 septembrie 2009

Un mare nimic..

Nu merita. Pur si simplu nu merita. M-am saturat sa fiu un balon care se dezumfla. Si asta doar ptr ca nu merita. Totul trece, trece atat de repede incat atunci cand privim inapoi e ca si cum am privi in antichitateAtunci de ce mai privesc?Poate privesc doar ca sa vad un gol mare si negru care se indreapta spre mine:dezamagiri, pierderi, chestii peste care nu am trecut si nu o sa trec, chestii pe care le stiu foarte bine sau nu.. sau poate e doar imaginatia mea.Prezentul este aici, aproape, si totusi atat de parte. Viitorul este ca un mic fulg...fuge de tine..tu alergi si cand crezi ca l-ai prins iti scapa..ca nisipul printre degete...si da atunci realizeazi..atunci realizeazi ca esti o marioneta, o marioneta a unui univers inca necunoscut.Dar nu o sa putem niciodata sa il intelegem sau sa il depasim ptr ca ne e frica de necunoscut. La cati oameni din lumea asta nu le este frica de moarte?cati oameni isi asteapta cu zambetul pe buze momentul in care vor inchide ochii si se vor alatura eternitatii?Eu,personal, vreau sa traiesc viata asta ptr simplul fapt ca este interesanta(dintr un anumit punct de vedere). Si o sa traiesc fiecare viata care imi va fi data. Si nu nu imi e frica de moarte ci mai mult de durerea in sine.Cati or sa le pese daca eu o sa mor?Cati or sa planga sau doar cati or sa vin la inmormantarea mea?Ma intreb la cate inmormantari o sa ma duc eu si dupa cati o sa plang...Si aici intervine ideea "cat dai, atat primesti"..
Oricum tot nu merita. Si nu am nevoie de aprobarea nimanui.

Un comentariu:

Romina spunea...

hai ca balon vine de la baloo.vezi ca m-am prins?eh eh??stiam eu!=))


daca esti balonata bea un activia cu bifidus esensis si TE SIMTI BINE=))


intr-adevar...nu merita!

app..eu vad moartea ca pe o eliberare,daca inca nu ti-ai dat seama:))