Starea mea oscileaza intre buna si rea intre calma si agitata intre nervoasa si relaxata intre rascibila si deschisa,antipatica si prietenoasa etcetera…ideea e ca nu pot fii undeva la mijloc..nu pot face o medie intre cele fiecare doua stari ca sa ajung la un echilibru…sunt calma dar totusi ma rastesc sunt calma dar tot ma framant..sunt deschisa dar tin multe pentru mine..am chef de cei din jurul meu si totusi nu am..vreau agitatie ca apoi sa vreau liniste…vreau intimitatea ca apoi sa renunt…vreau sa imi aduc aminte ca apoi sa uit..vreau sa privesc inapoi ca sa vad mai bine viitorul…vreau raspuinsul la intrebarile mele..intrebarti la care nu vreau sa raspund..intrebari la care in adancul meu am raspunsuri..sau nu..vreau sa ma mint..nu reusesc si totusi nu vreau sa traiesc o viata iluzorie...si vreau..da vreau multe…vreau sa am un scop sau nu…vreau sa am un ideal ca apoi sa il schimb..vreau sa ma simt aproape ca apoi sa simt libertatea…vreau sa am pe cine sa ma bazez..vreau sa am o persoana care sa stie sa ierte si san u uite ca toti gresim…vreau o viata..caut fericirea..poate in van..nu ma deznadajnuiesc..o s-o caut..daa..o s-o caut..vreau sa ma joc darn u vreau sa ma ard..vreau ca timpul sa stea in loc sa pot reflecta..as vrea sad au timpu inapoi sa repar..as vrea sa stam o clipa in loc..universul sa ia o pauza..trebuie o pauza..o pauza a Universului…o pauza a trupului a sufletului si mintii.
Ma simt bine.Ma simt rau....vreau o menire vreau un raspuns..si totusi nu sunt sigura cat de mult as vrea s il aud..as vrea sa imi ascult constiinta sa ii aud glasul..sau nu chiar..dar glasul ei este destul de departe..indeajuns sa nu il aud…vocea mintii primeaza..si mai ales vocea spiritului…undeva in ecou la volum minim se aude vocea sufletului…ce spune?nu o aud..nu vreau sa o aud..si daca as incerca…tot nu as auzi perfect..vorbeste prea incet..am infundat-o poate prea mult..daca stau sa ma gandesc cred ca ar vrea sa imi spuna ca nu asta e fericirea..dar atunci ce este fericirea?idealul?familia?cariera?dragostea?iubirea fata de aproape?ceea ce ne inconjoara?sau doar visele?acele lucruri..fantezii dorinte imagini filme ipoteze ale mintii noastre care ne imping cu ambitie si perseverenta catre summit ne impinge sa ajungem mai sus si mai sus pana om da cu capul de “tavan”.Si apoi san e intoarcem inapoi in liniste..pe vecie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
of manca-te-ar mama de framantata in problemele vietii.sau ale existentei.stii...profa de romana intelege destul de bine ,cica,adolescentii.este perfect normal ,tot cica,sa oscilezi intre extreme.daca vezi pe strada persoane care par linistite,comlet lipsite de griji si de varsta noastra.sa le compatimesti.pentru ca ori au adevarate probleme care ii fac sa aprecieze nimicurile,ori nu gandesc.o persoana vesela tot timpul...nu gandeste:)).scopul le rezolva pe toate. dar nu inteleg cum de cauti tu fericirea?la ce o cauti?doar susti ca nu tine. sunt si eu chiar de acord ca nu e decat o stare temporara.atunci cand nu o vei mai avea...va fi si mai rau(dupa ce o obti sa zicem)asa ca...mai bine cauta altceva:)).ar trebui sa analizez mai bine textul,dar imi e lene. si nu am nici eu o stare prea buna.
probleme existentiale...esti prea pesimista mai rux..poate daca ai vedea si jumatatea plina a paharului...
Trimiteți un comentariu