joi, 15 octombrie 2009

Nimic

Mintea si trupul imi zboara undeva intr o luma moarta de mult apusa unde pot sa calc peste cadavre fara ca tenebrele mintii sa mi orbeasca orizontul. Sufletul imi ramane aici intru cat monstrii intunericului sa nu poata sa il atinga cu mainile lor de smoala inchegata. Cu o voce ragusita zbier cat pot de tare...nu vreau sa ma mai ascund. cu lacrimi de ceara plang dar cu toate astea st singura. cadavrele mintilor mele nu se mai trezesc din cosmar. ele sunt consecintele strafundurilor intunecate pe care nu le-am putut afunda.Doamne da mi lumina ca ma inec in atata intuneric si mai da-mi si sufletul inapoi..Simt ca ma pierd printre povesti nemuritoare Mi e frica si imi e atat de frig..Colapsul strafundurilor mele se apropie.. Cadavrele peste care am calcat or sa devina tenebrele mele iar eu..cosmarul.

3 comentarii:

purplegirl9212 spunea...

wow...


e profund....


chiar imi place.nu am timp sa il analizez,dar e f frumos.


ce inseamna sa ai un telefon la indemana cand te loveste inspiratia:>

pipo spunea...

uuu, baby! frumos scris! imi place... cu drag, pipo.

purplegirl9212 spunea...

pipo vine de la pipotica?:))

no offense:))suna funny:))