Baby, did u forget to take your meds? Cause i did:))
A trecut ceva timp de cand nu am mai dat o tura pe aici..poate am vrut sa ma dezlipesc pentru un timp de acest blog. Cu toate astea vorbele se uita in schimb cuvintele raman. Poate de asta m-am gandit sa si revin.Ce mi s-a intamplat in ultimul timp este de a dreptul interesant chiar amuzant dintr un anumit punct de vedere...Aveau dreptate unele persoane cand imi spuneau ca m am obisnuit sa trag tzepe. Dar sa nu credeti ca eu nu am primit. Ba am primit si eu cu varf si indesat.
Am invatat destule din el dar mai sunt multe de invatat..si daca nu le-am invatat le-am uitat. De asta eu sutin ca o tzeapa primita din cand in cand e buna pentru ca te mai ridica si te mai "trezeste".De asta e bine si ca altii sa primeasca tzepe. Stiu ca nu imi dati dreptate nici nu e nevoie.O sa va convingeti singuri.
Intotdeauna o tzeapa contribuie la experienta de viata, ca sa iti dai seama ca de fapt esti singur ca nu faci decat sa te minti si ca toti ceilalti sunt doar pentru ei si atat( ma rog daca intersul lor e acc cu al tau cica e din prietenie). Eu cred in prietenie si desi imi dau seama caci conceptia de prietenie concreta nu exista decat mai mult vag eu tot nu pot concepe asa ceva.
Ultima luna a fost destul de ciudata pentru mine pentru ca s-au intamplat mai multe lucruri intr un timp scurt...In aceasta luna mi s-a zis ca sunt mincinoasa, secretoasa, panarama, desteapta si inca o alta serie de lucruri bune vs proaste:))
Ce am observat e ca oamenii isi pot face o parerere despre tine intr un timp mai indelungat si in cateva zile sa fie spulberata de cateva cuvinte spuse la intamplare sau nu. La fel si cu increderea...ma intreb atunci de ce ne mai strofocam?Ma intreb e atat de greu sa dam o sansa celor din jurul nostru fara sa ne fie frica ca o sa fim raniti sau fara sa credem ca o sa spuna la tot poporul?Si eu zic asta pentru ca am descoperit persoane care merita. Majoritatea dintre noi sunt inchisi in ei atat de inchisi in ea si culmea e ca tot ei sunt cei mai vulnerabili...Cum era vorba aia ..apele linistite sunt adanci..si periculoase uneori..
Uneori nici nu stiu ce mai zic..nici nu stiu despre ce vreau sa vorbesc in postul asta....Ma simt ciudat...zilele trecute o persoana mi a zis ca la mine totul tine de chef.As vrea eu sa fie asa doar ca nu se poate intotdeauna. Imi dau seama ca din multitudinea de oameni care cred ca ma cunosc sunt putini care chiar ma stiu.Si nu e chiar atat de greu sa ma cunosti.Din multitudinea de "prieteni" pe care ii am doar cativa au fost acolo cand am avut nevoie de ei doar cativa m-au ascultat atunci cand am simtit si putini m au ajutat cu ce au putut ei.Si e trist, chiar e trist. Nevoia mea de a avea contact cu ceilalti este destul de observabila dar contacul pe care eu il practic cu aceste persoane este strict un contact comunicativ sau de amuzament la nivel mental sau spiritual. Ma rog eu zic de altii ca sunt inchisi in ei dar si eu trebuie sa recunosc ca mi e frica sa ma deschid, mi e fria sa nu fiu luata peste picior si sa nu fiu ranita. Poate si de asta reactionez uneori asa.Si mi e indiferent cine citeste confesarile mele de adolescenta care crede ca problemele ei sunt "unice si complexe" si ca viata se invarte doar in jurul ei pentru ca nu e asa.
O zi buna tuturor!

2010

Bine ati venit in 2010!Anul acesta se anunta a fi foarte "fericit! Bine ati venit in tara saraciei, care urmeaza sa vina(ce a fost pana acum e floare la ureche), in tara violentelor, a temerilor si a deznadejdei!DRagut nu? Vorba aceea..zambeste ca maine va fi mai rau:)..asta incerc sa fac si eu...dar nu mai reusesesc..nu ma intereseaza ca dezvalui aicea prea multe sau nu pana la urma e blogul meu si o singura pers il citeste.Ma simt singura..dorinta de a petrece si a uita nu inghite amaraciunea pe care o simt..am crezut ca daca beau fumez dansez ma simt bine totu o sa treaca treptat...am gresit..din contra totul este mai aproape si parca ma priveste tot mai amenintator.Realitate a izbeste de fiecare data din ce in ce mai tare. Revenind la intrarea in anul 2010..aveam rosu pe mine dar nici un ban in buzunar..si nu am de cand sa mai zic ceva despre asta.NU am ciocnit si nici nu am baut sampanie..si asta ptr ca eram prea preocupata sa plang ca o disperata in baie cand ceilalti imi faceau praf apartamentul si altii care mi au tradat increderea in ultimu hal..ma rog prostia mea e de vina asta e..Toti ne luam tzepe doar ca unii cu mare talent...viata este o nenorocita iar nor noi suntem nenorocitii..Nu vreau sa am ganduri negre..le doresc sa se simta bine cu banii mei daca eu nu am reusit asta..ma gandeam sa ma duc si eu pe la biserica..NU am tinut post..Nu am mai tinut de anu trecut de asta iarna si nici atunci nu mam spovedit nu m-am impartasit nu ca as avea mari pacate dar sufletul imi spune ca gresesc..si simt ca ma afund tot mai mult in mocirla in care am intrat..si simt cum mi se urca pana la gat.Am plans zilele astea cat nu am plans tot anul 2009..poate ca a fost o descarcare nervoasa care se lasase asteptata de mult sau iar o deceptie care m-a lovit sub centura..sau pur si simplu ca atunci cand ma bucur de ceva, de libertate aproape totala atunci lipsesete ceva si nu este in totalitate.
Va doresc un an nou fericit si plin de bucurii!

Cunoasterea de sine

"Adevarata calatorie a descoperirii nu inseamna a cauta taramuri noi, ci a vedea cu ochi noi."
Inainte doua persoane imi citeau blogul. Acuma a mai ramas una singura..si nici macar persoana aceea nu stiu daca mai citeste pentru ca nu mai intra.Imi vine sa intreb daca stie cineva al cui este acest citat.De google nu zic nimic. Dar in mod ironic mie imi vine sa intreb de parca as si avea cititori. Dar cum nu am prefer sa cred ca scriu pentru mine, pentru sufletul meu si atat.Am ramas singura. Sau cel putin asa ma simt. M-am indepartat(poate inevitabil) de unii dar m-am apropiat de altii si am descoperit noi entitati. Procesul de cunoastere nu se limiteaza nici la o zi o luna un an etc. Omul este o fiinta complexa si totusi cuvintele insele sunt complexe. Astfel putem schematiza un om in cateva cuvinte-cheie. Ma intreb cati din toti oamenii pe i-am cunoscut ne stiu adevarata noastra fata? Cati din acele sute de oameni cunosc fetele ce se scoala in fiecare dimineata, acele fete care plang cand sunt deceptionate sau doar acele fete care rad si impart momente fara frica de a se deschide prea mult?Poate toate aceste intrebari e rezuma la: cat de mult ne cunaostem pe noi insine?Va spun eu:mai deloc!!Daca te intreaba cineva cum te vezi tiu desigur iti spui parerea. Daca cineva care te cunoaste este intrebat sogur are alta parere. Si stii de ce?Parerile noastre despre noi sunt subiective. Toate parerile sunt subiective intrucat nu exista obiectivitatea pura decat fapte precum: apa ingheata la 0 grade celsius.De cate ori nu am spus celorlalti "nu ma cunosti". Dar ma intreb dincolo de aceste cuvinte ce e asa mare lucru de cunoscut?Doar o persoana ca toate persoanele care la randul ei are sentimente ganduri secrete un creier si o inima(trupul nu il mai pun la socoteala).Eu te as contrazice si ti as zice ca te cunosc. Nu imi zi ca nu am dreptate ca iti racesti gura degeaba. Poate nu iti cunosc secretele dar sigur iti cunosc o fatada din acele multe.Si totusi numai una este cea reprezentativa cea adevarata.Si eu la randul meu le am spus altora ca nu ma cunosc. Uite ce face instinctul de conservare. Ne face sa credem ca suntem de neatinsi. Ce pacat ca putem fi atinsi din plin..ba chiar ne putem si arde si chiar foarte simplu.Si nu e nevoie sa cunosti prea bine ca sa arzi.Tot acel spirit de conservare ne face sa credem ca ceilalti nu ne stiu in adevarata fata.Credem ca nu ne inteleg sentimentele,ca ceea ce zicem este departe de intelegerea lor. Naivitatea oamenilor este mult mai mare decat ai putea crede. SE cred atat de unici in sentimente, in gandire incat cred ca daca nu le inetelegi ironia ieftina sau sarcasmul in momente nepotrivite esti chiar prost.
Mi-e lene sa mai continui asa ca postul acesta este dedicat...tuturor!!:)))

Nimic

Mintea si trupul imi zboara undeva intr o luma moarta de mult apusa unde pot sa calc peste cadavre fara ca tenebrele mintii sa mi orbeasca orizontul. Sufletul imi ramane aici intru cat monstrii intunericului sa nu poata sa il atinga cu mainile lor de smoala inchegata. Cu o voce ragusita zbier cat pot de tare...nu vreau sa ma mai ascund. cu lacrimi de ceara plang dar cu toate astea st singura. cadavrele mintilor mele nu se mai trezesc din cosmar. ele sunt consecintele strafundurilor intunecate pe care nu le-am putut afunda.Doamne da mi lumina ca ma inec in atata intuneric si mai da-mi si sufletul inapoi..Simt ca ma pierd printre povesti nemuritoare Mi e frica si imi e atat de frig..Colapsul strafundurilor mele se apropie.. Cadavrele peste care am calcat or sa devina tenebrele mele iar eu..cosmarul.

Fara titlu sau destinatar..

Nu o sa stii niciodata cat de mult am putut sa te urasc ptr ca nu o s-o afli niciodata din gura mea. Dar o sa o simti. Iar eu iti promit asta. O sa simti zi de zi dispretul meu iar ura pe care o simt ptr tine va creste zi de zi pana va da pe afara. Atunci o sa scap de tine, pana atunci o sa caut solutii. Fii sigura ca o sa le gasesc. O s-o aleg p cea mai buna care te va face sa suferi cat mai mult. Tot ce imi vi cere va fi ceva interzis pentru mine. O sa te mint..da..o sa te mint cum nu te a mintit nimeni. Adica cu zambetul pe buze. Nu ai decat sa ma bati. O sa fiu fericita cand o sa iti citesc pe fata neputinta.Tot ce a fost frumos se va schimba. Stiu oricum ca nu iti pare rau, nici nu trebuie sa te prefaci oricum nu as avea nevoie de asa ceva. Toata persona ta este demna de dispret si tot ce stiu este ca nu o sa ajung ca tine. Oricum dispretul e prea mult pentru tine..oricum tot indiferenta omoara prostu'.O sa ma bucur cand o sa te privesc cu lacrimi in ochi..atunci dupa mult timp cand tu ai crezut ca totul era bine ai sa ma intrebi "cine esti?ce ai devenit?". Eu o sa iti raspund razand " Am devenit ce m-ai facut tu sa fiu..adica un inger". Cu toate astea..pacat ca nu am aripi sa zbor:)))..
Iar tu..da tu ala de acolo..sa nu crezi ca o sa scapi. Iti vine si tie randu':)).
Si totusi..stiti de ce?pentru ca nu meritati.
Pana atunci adio si sa va mearga cat mai bine.

Un mare nimic..

Nu merita. Pur si simplu nu merita. M-am saturat sa fiu un balon care se dezumfla. Si asta doar ptr ca nu merita. Totul trece, trece atat de repede incat atunci cand privim inapoi e ca si cum am privi in antichitateAtunci de ce mai privesc?Poate privesc doar ca sa vad un gol mare si negru care se indreapta spre mine:dezamagiri, pierderi, chestii peste care nu am trecut si nu o sa trec, chestii pe care le stiu foarte bine sau nu.. sau poate e doar imaginatia mea.Prezentul este aici, aproape, si totusi atat de parte. Viitorul este ca un mic fulg...fuge de tine..tu alergi si cand crezi ca l-ai prins iti scapa..ca nisipul printre degete...si da atunci realizeazi..atunci realizeazi ca esti o marioneta, o marioneta a unui univers inca necunoscut.Dar nu o sa putem niciodata sa il intelegem sau sa il depasim ptr ca ne e frica de necunoscut. La cati oameni din lumea asta nu le este frica de moarte?cati oameni isi asteapta cu zambetul pe buze momentul in care vor inchide ochii si se vor alatura eternitatii?Eu,personal, vreau sa traiesc viata asta ptr simplul fapt ca este interesanta(dintr un anumit punct de vedere). Si o sa traiesc fiecare viata care imi va fi data. Si nu nu imi e frica de moarte ci mai mult de durerea in sine.Cati or sa le pese daca eu o sa mor?Cati or sa planga sau doar cati or sa vin la inmormantarea mea?Ma intreb la cate inmormantari o sa ma duc eu si dupa cati o sa plang...Si aici intervine ideea "cat dai, atat primesti"..
Oricum tot nu merita. Si nu am nevoie de aprobarea nimanui.

Anunt!"Ceva nu este in regula cu mine.."

Stiu ca nu am mai postat de muult timp dar mai stiu ca ptr toate exista un nou inceput(si ala apare cand vrei tu desigur:)) )
Astazi vream sa vorbesc despre realatii..ah dragoste(doamne ce patetic suna sau poate doar exagerez eu..). NU o sa tin teoria dragostei(in care nu cred) si nici altceva vream doar sa vorbesc despre ceva care are cumva legatura cu mine.
Vi s-a intamplat vreodata sa gasiti pe cineva care sa va traga atentia ca e ceva in neregula cu el?Si presupun ca nu l-ati crezut..Tipic.Si uite de ce nu cred eu in dragsote(unul din multiplele motive):te face prost. Sau nu chiar exagerez eu dar te face naiv sa spunem. Cu o naivitate uluitoare o sa crezi ca ii vei zgudui lumea celuilalt prin trecerea ta obligatorie sau nu, ca viata lui va fi altfel de cand ai aparut tu si ca brusc din intuneric se face lumina(adica ii luminezi viata mai pe scurt).Ce trist as zice. Ce trist cand o sa vezi ca nu e asa. Dar stii care e ironia sortii?asta revenind de unde am plecat. Ca avertizarea acea sa fie reala si chiar sa se intample. De aicea pornesc doua idei..De ce ne legam de un lucru daca stim ca o sa ne ardem?(aici va las sa raspundeti singur..mie oricum mi se pare retorica)si de ce acele persoane tin sa va avertizeze?Va zic eu. Ca sunt egoisti ca in acest mod ei cred ca or sa scape de angajamente.Adica ei si-au facut datoria problema ta ce faci. Cu un cinism nu chiar exagerat multi ar spune ca din onestitate.Fals.Ptr ca acele persoane nu doresc sa se schimbe si nu te lasa sa ai nici macar intentia sa o faci. Partea proasta e ca o ai.Credeai ca o sa ii schimbi. credeai ca daca o sa ii iubesti cu tot sufletul o sa se schimba.Drumul pe care tu il urmezi si pe care ai esuat or sa esueze si altii. Totusi nici daca urmezi cai nebatatorite nu exista nicio siguranta ptr ca defapt riscul nu are asa cva. Atunci cand te astepti mai putin te vei lovi de un zid.(si apropo zidurile nu se schimba:)) ). Daca aveti noroc poate veti gasi un zid care va iubeste dar asta nu reprezinta fericirea(si nici o mamaliga de altfel).
Dar eu ma intreb..incercand sa dobori ziduri nu ai devenit tu unul?Si sa zicem ca ai resusit sa dobori unele ziduri(care defapt e o mamaliga sau nu chiar.. cum am mai zis dragostea produce "miracole")totusi nu le-ai doborat pe cele care vroiai tu. Si problema este ca alea contau si atat.
Eu personal mi-am pus intrebarea asta si ii stiu si raspunsul.
Tu ti-ai pus o?:)